The Crowd 2

Lasă un comentariu

M-am trezit, oau, intr-un final. Cred ca am dormit in jur de 12 ore .. sau chiar mai mult. Imi este destul de lene sa imi ridic privirea din perna sa ma uit la ceasul de pe perete care batea intr-un mod destul de enervant . Desi, brusc ma ridic aducandu-mi aminte ca astazi este 10 Septembrie , prima zi de scoala.. iar eu lipseam. Ce bine imi pare. Am o vacanta mai prelungita. Niciodata nu mi-a placut sa ma trezesc dimineata sa ma duc la scoala. Pentru mine a fost si va fi toata viata un chin trezitul de dimineata. Ma uit intr-un final la ceas si vad ca este ora 8 AM .. si eu care credeam ca am dormit 12 ore, defapt erau 8 .. partea asta e mai putin interesanta. Partea cea mai grea este ca in mormanul de haine din geamantan trebuie sa imi caut o tinuta adecvata vremii de afara, care este foarte racoroasa.. vesteste venirea Toamnei .. ma ridic din pat sa ma intrept catre geamantan care era sub pervazul geamului si dincolo de fereastra o ad pe bunica cu o femeie, presupun ca este o vecina. Sunt mai atenta la ele, analizez acea femeie din cap pana in picioare, mai mlt de 40 de ani posibil sa nu aibe.. dau sa ma aplec sa spdeschid geamantanul si femeia necunoscuta iti ridica privirea neintentionat spre fereastra de la care ma uitam si brusc privirea ei se schimba, devenise palida la fata atunci cand mi-a vazut chipul . Gandul ma ducea la o simpla explicatie a expresiei ei . O cunostea pe Madlen, si de existenta mea nu stia. Probabil credea ca a este aici in locul meu , in casa bunicii. Trec cu vederea peste asta si ma aplec jos , deschid geamantanul si scotand toate lucrurile dinauntru dau peste certificatul ” surorii mele ” de nastere si a divortului parintilor mei. Ma uit la ele foarte atenta si ma chinuiam sa caut metode prin are pot gasi explicatiile de care am nevoie. Incerc sa las foaia jos din mana si sa imi continui cautarea de haine care evident ca este foarte imposibila ..
Reusesc sa ma imbrac edecvat si cobor jos. Imi pun o cana de cafea facuta de bunica mea si realizez ca nimeni era acasa. Nici bunica nu intrase in casa, si ma intrebam daca mai este cumva cu acea femeie. Oare sa ma duc peste ele ? Sa o mai intarat pe acea femeie putin ? Sau sa lemlas sa discute de au de discutat si sa ies pe strazi cu fata descoperita sa vad ce pot afla de Madlen ? Momentan trag cu ochiul pe fereastra de langa usa, sa vad daca mai este cineva afara. Si totusi nu este nimeni dar se aud voci , posibil sa fie dupa acel nuc din fata ferestrei de pe care ma uit. Deschid usa si ies afara, fara nici un stres, cu un pulover de toamna pe mine si cu blugi lungi si papuceii roz pufosi ai mei , pasesc pe iarba inalta care imi atingea calcaiul si o simteam ca e rece ca gheata. Ma apropii de cele 2 femei si le intrerup din vorba cu un simplu : ” buna dimineata ‘ , astept un raspuns de la ele . Cel mai probabil de la bunica mea prima .
Elise – Caroline, lasa-ma sa ti-o prezint pe Stela . Ea este vecina mea de ani buni.
Caroline – Buna dimineata, intantata de cunostinta. – intind mana sa dam mana cum se cuvine , cand acem pentru prima oara cunostinta, si cand ii ating pielea, mana mea calda deabea venita de pe cana fierbinte de cafea , face cunostinta cu mana ei foarte rece si aspra , femeia aceasta sigur avea ceva . Prea palida, cu maini aspre si rece era . O fi inca speriata ca m-a vazut si nu ii vine sa creada ca exist .. asta daca stie cine sunt,sau poate crede in prostiile acelea cu reincarnari. –
Stela – Buna, incantata sa te cunosc si eu. Prima oara cand te-am vazut am crezut ca esti Madlen, o eleva a liceului meu. Semeni foarte mult cu ea, Caroline, mai ca va credeam surori gemene daca va vedeam una langa alta.
Eram pur si simplu entuziasmata de aceasta femeie, imi intrase la suflet din momentul in care a inceput sa vorbeasca despre Madlen .
Caroline – Hm, Madlen ? Nu cunosc nici o persoana care sa arate ca mine cu acest nume. In plus, nu sunt de pe aici.. si nu cunosc pe absolut nimeni … desi as vrea sa o intalnesc pe aceasta fata.
Elise – Nu este nevoie draga mea. Stela abereaza , semeni putin cu persoana pe care a descriso nici pe departe gemene. Nu e asa Stela ?
Bunica ma ascundea de Madlen. Foarte ciuat, tonul prin are s-a exprimat in fraza pe care a rostito, sigur nu era pentru mine, parea foarte amenintator , si era pentru Stela. Este o tensiune aici si o simt , se produce in acest moment. Ar cam trebui sa inchei aceasta discutie despre Madlen. Voi vorbi cu Stela singura intre patru ochi fara a-si da bunica mea seama.
Stela – Da, aca ma uit mai bine, asa este Elise. Nu seamana chiar atat de tare, dar seamana. In acest moment va las, deja este tarziu trebuie sa ajung la liceu la ore..

Reclame

The Crowd 1

Lasă un comentariu

Totul este atat de strain. Strazile, blocurile, casele. Sunt de nerecunoscut , imi aduc aminte de acest loc de cand eram mica .. cand stateam la bunica mea si ma jucam cu Roby ( catelul de rasa Labrador pe care mi-l daduse cadou la aniversarea mea de 5 ani ) si restul copiilor de prin vecini . Sunt amintiri frumoase. Dar cand eram mica totul era asa de vechi si rustic.. acum este modernizat. Nu mai pot recunoaste magazinul de unde mergeam cu bunica si imi luam tot felul de dulciuri sau de unde mi-au facut cadou prin chitara atunci cand am inceput cursurile de chitara. Este straniu ca de 12 ani sa nu mai fi calcat intr-un loc care atunci cand erai mic copil il credeai sacru.
Stau in fata portii ca o straina, incercand sa imi reamintesc cateva elemente din curtea bunicii . Bancutele pe are stateam si saream, fantanita din mijlocul gradinii care acum este inmarmurita si lucrata perfect sau leaganul agatat de vie . Am coborat din taxiu crezand ca am ajuns intr-un univers paralel cu locul pe care-l stiam, iar mai apoi am realizat ca defapt locul ” strain ” mie imi va fi casa de acum incolo . Intru pe poarta si pe cat de lin pasesc pe pavelele proaspat puse , imi revin mici fragmente din copilaria mea, cum imi placea sa alerg si sa ma julesc la picior , nu conta de cate ori cadeam, atata timp cat cadeam singura, ma ridicam mai voinica crezand ca acea julitura este doar un fleac si ca trece. Pasesc , pasesc pana ajuns in pragul usii. Imi aplec capul si in jos vad un covoras pe care scrie ” Welcome ” . In dreptul meu era usa cu modele din sticla , in care ma oglinzeam si intre timp zaresc pe chipul meu un ranjet ciudat. Un ranjet strain mie. Pare a fi un ranjet de ” bun-venit ” . Bat in usa . Nu se aude nimic. Mai bat o data. De data aceasta o voce subtire si batrana imi raspunsese ” Imediat ! ” pe un ton fugitiv. Imi aduceam aminte de vocea ai , era bunica, doar ca nu ma asteptam sa fie acasa ea ci matusa mea , Selena . Usor usor, se deschide usa , eu cu acelas ranjet dubios pe fata, incerc sa rostesc cuvintele ” Bine te-am gasit , bunico ” desi nu apuc, cand se deschisese toata usa, bunica avand o ceasca de cafea in mana , o scapase si suspinase mai ca avea putin si-si dadea duhul . Expresia fetei mi se schimbase imediat intr-una inspaimantatoare. Nu stiam ce sa fac, cum sa reactionez, ce sa ii spun. Pur si simplu, cu ochii larg deschisi ma holbam la ea si aseptam ca ea sa rosteasca prima fraza. Sa stiu cum sa ma comport. ” Caroline , ce surpriza neasteptata, nu te asteptam aici in ziua aceasta ” imi spusese ea, cu aceias pozitie a ochilor. Spre surprinderea ei ii raspund ” Am vrut sa-ti ac o surpiza bunico, fiinca ultima oara cand am vorbit la telefon pareai ingrijorata de mine ca nu ne-am mai vazut de mult. Daca deranjez cumva, imi voi aza o camera la un hotel ” , zic eu incercand sa par afectata de asa zisa ” intampinare ” a ei , pe un ton calm .. imi raspunsese ” Nu , nu, nu, te rog , intra. Nu este nici un deranj, cum poti spune asa ceva. Esti nepoata mea , scumpo, tu niciodata nu me vei deranja, usa cașei mele iti este deschisa oricand doresti. ” . In acest moment parea foarte obisnuita cu ideea ca eram la ea acasa, desi nu trecusera mai mult de 2 minute de cand i-am batut la usa.
Cum este ea draguta ca de obicei, ma intreaba daca vreau o cana de cafea, la care raspunsul a fost o singura inclinare din cap afirmativa. Cat timp imi prepara ea cafeaua, dao o raita prin sufragerie si analizez din cap pana in picioare orice obiect . Nimic nu era cum era inainte, totul era prea modernizat , prea fresh, perdelele miroseau a levantica . Nu eram obisnuita ca la bunica acasa sa miroasa asa, ma asteptam sa miroasa rustic, asa cum si trebuia . Pe bordura de la semineu, era o poza de acum 12 ani cu mine, ea si Roby. Cred ca este facuta inainte sa plec in California cu mama, deoarece ea parea asa trista, si eu putin inlacrimata. Pe raftul de sus era o poza de dimensiuni mari, ce acoperea portiuna de perete de-asupra semineului, in acea poza era bunicul meu, Henry , care a decedat cu o saptamana dupa ce m-am nascut eu.
Elise – Incerci sa iti aduci aminte de vremurile acelea scumpa mea ?
Caroline – Uh , ce m-ai speriat bunico, ai venit furis in spatele meu.. incerc sa descopar cat mai multe despre schimbarea aceasta brusca de aranjamente , cam prea mult , nu crezi ?
Elise – Sa-ti spun un secret, mie una nu-mi plac aceste schimbari, in schimb matusii tale.. nu comentez..
Caroline – Ah , ma gandeam eu ca tu nu esti asa. – iau o pauza de cateva secunde , gandindu-ma cu ce as putea schimba subiectul , evitand sa depanam amintiri ce mi-ar putea scadea moralul – Apropo, matusa Selena ce face ? Ea de ce nu este aici ?
Elise – A zis ca se duce la piata , desi a plecat acum ceva vreme, trebuie sa se intoarca. De ce nu iei un loc , scumpo ?
Caroline – Asta si aveam de gand draga, doar ca asteptam inviatia ta.
Elise – Oh, vrei sa fim galante unu cu cealalta ?
– ma bufnise rasul si in acelas timp si pe ea , mi-am adus aminte ca ea ma invatase sa fac glume de astfel cu cei apropiati. Sa fiu galanta, sa ma port ca o regina –
Elise – De ce nu ai venit cu mama ta ?
Caroline – Mama a plecat azi-dimineata in Europa, Franta mai exact. Are o prezentare de moda acolo, stii cum e ea. Cand scapa cu prezentarile de moda chiar daca sta o zi, vacanta ei se prelungeste la o saptamana .
Elise – Ah, nici tu nu esti mai prejos scumpa mea, adu-ti aminte cand ai plecat in New York anul trecut cu prietenii tai spunand ca stai un weekend si defapt ai stat o saptamana intreaga. Tu si mama ta mosteniti acest dar de la bunicul tau, niciodata nu stiti sa fiti punctuale.
Caroline – Asta asa este, eu incerc sa ma schimb, cat despre ea..
– avem un moment de liniste uitandu-ne amandoua pe pereti .. gandindu-ne adanc, eu ma gandesc cum sa fac sa deschid subiectul cu ea despre o anumita sora a mea , care se zice ca ar fi geamana-
Elise – De ce nu te urci tu sus ? Sa iti aranjezi bagajele in fosta camera a mamei tale ? Poate te mai inspira pentru desenele tale ceva amintiri de pe acolo.
Caroline – Nu mai desenez de mult timp.. dar o sa urc, imi plac aceste amintiri de aici.
Elise – Ok , spre ca stii care si cum este .
Caroline – Poate ca nu am mai venit de mult, dar mirosul acela de pepene galben, sigur din camera aia vine.
– pasesc usor , pe trepte.. in sfarsitt, ceva ce chiar semana cu modelul vechi din casa, treptele erau facute din lemn si scartaiau.. desi era foarte tipator, era un sunet foarte placut –
Intru in camera intr-o liniste desavarsita .. in timp ce deschideam usa, se aude un scartait minor, ca de balamale foarte vechi . Alt fragment din copilaria mea imi fulera prin cap pentru 2 secunde. Pasesc usor usor pe parchet, cu picioarele goale, simtind aerul rece ce venea de sub el .. momse facuse pielea de gaina la ce racoare si intuneric era in aceasa camera, ma simteam ca intr-un film de groaza , incercand sa scap de cineva printr-un tunel racoros si intunecat . Ating cu palma peretele care si el era rece, si il mangai.. aducandu-mi aminte ca acolo e un desen cu trandafiri rosii facut de mama. In continuarea acelui desen urmeaza semineul de pe care se lua praful pe deget de la o singura atingere. Ma gandesc ca poate bunica nu a mai intrat in camera asta de mult pentru a nu isi mai aduce aminte de mama .. fereastra era acoperita cu o draperie foarte groasa care opreste razele soarelui sa patrunda in incapere. De aceea era si foarte frig. Dau draperia la opartansa permit razelui sa incalzeasca si camera aceasta sinera foarte ciudat, pe intuneric nu pueam vedea nimic, dar acum, cand e ceva ceva lumina , pot vedea foarte clar desenul care inca mai era acolo, tablourile cu mine, mama, tata de cand eram mica.. si multe alte notite de ale mamei pe cand ea era jurnalista la ziarul orasului. Totul era acolo , nimic nu era miscat de la locul lui original.. nu ma mira deloc, bunica mereu cand avea presimtiri in legatura cu ceva, i se adevereau .. intotdeauna mi-a placut de ea ca persoana, optimista fara griji. Stia ca intr-o zi voi veni si voi locui cu ea pentru cateva zile sau de tot .. dupa ce ma satur sa ma uit pe pereti incontinu si sa admir ” capodoperele ” vechi ale mamei , ma gandesc sa ma tranesc putin in pat pentru ca sunt franta de obosita, nefiind obisnuita sa merg cu trenul atat de mult .. stand in pat uitandu-ma pe tavan, cu geamul deschis in stanga mea, ascultand cum in marul din fata ferestrei ciripesc pasarelele , ochii mi se inchid usor usor pana simt o usoara adiere a vantului si un miros proaspat de verdeata..
” Nu pot sa cred, e deja seara .. oare ce or fi zis bunica si matusa despre mine ? Am venit sa dorm ca nesimtita ? ” Adormisem, eram foarte obosita, dar nu era deloc normal sa fac asta .. trebuia sa o intampin pe Selena cum se cuvine .. sunt o mare ratata, ma duc sa imi cer scuze foarte politicos , cum m-a invatat ea deasemeni .
Cobor scarile in graba si nu gasesc pe nimeni jos , strig , strig, dar chiar nimeni. Incepuse sa imi fac griji .. era seara, ora 10PM si nimeni nu era in living.. Ma duc in bucatarie pentru un pahar cu apa, imi simteam gura asa de uscata incat imi venea sa beau un litru de apa . Cu paharul la gura, imi intorc capul band din pahar si pe usa frigiderului , vad o notita lipita in care scria ” Matusa ta a cazut de pe scara cand tu dormeai , suntem la Spitalul De Sud , cand te trezesti ia un taxi si vino aici. Pupici, Elise. ” . Nu pot sa cred ca matusa a cazut, e de necrezut, fix in ziua in care am ajuns eu aici, nici bine nu am apucat sa o vad si ea deja este ranita. Asa a patit si sora tatalui meu, Sandra, innziua in care am fost in vizita la ei. Si-a rupt mana cazand de pe scari . Imi strang pumnii cat pot de tare din cauza tensiunii pe care o am in acest moment, incerc sa ma linistesc pentru a putea pune mana pe telefon sa chem un taxi sa ma duc sa ma duc in vizita la Selena .
Intr-un final imi revin, imi chem un taxi iar pe vijelia de afara, astept cu nerabdare sa vina mai repede. Tremuram din cauza intamplarii .. ma gandesc ca oricine poate pati asta numai cand sunt du prin preajma, desi nu este singura persoana care pateste asa ceva cat timp eu sunt prin preajma .. aduc numai energie negativa, nu stiu de ce , dar sunt pe punctul de a descoperi dupa ce voi afla de acea sora geamana care nu stiu pe unde e ..
” In sfarsit ” imi rostesc in gandul meu , taxiul sosise, iar eu cu biletelul in mana, rostind cuvintele ” La Spitalul De Sud , va rog ” imi aparuse pe mana un semn foarte ciudat, un fel de semi-luna ca o cicatrice. Inima incepuse sa imi bata din ce in ce mai repede, nestiind de unde am acea cicatrice.. nu o vazusem inainte sa vin aici , si nici inainte de a ma culca ..
Intr-un final, am ajuns la spital, platesc taxiul si ies. Intru pe usa principala si ma duc la receptie intreband de Selena Richmond . Asistenta de la receptie imi spusese ca nu e nici o persoana internata aici cu numele asta. Ma mirase faptul ca pe biletel scria clar ce fel de spital , desi nu e nimeni internat aici cu numele matusii. Pun mana pe telefon sa o sun pe Elise, si in dreapta mea o mana batrana imi apucase batul spunand ” Pe aici, scumpo. ” era bunica, ma ducea la Selena . Desi nu prea indraznesc sa o intreb acum de ce nu e inregistrata Selena cu numele ei in spital ?
Inainte sa apuc sa rostesc 2 cuvinte, bunica mi-o luase inainte .
Elise – Caroline, nu poti rosti numele Selenei in acel salon. Nu iti pot explica, spune-i doar ” matusa ‘ ..
Caroline – Ok . – intru in camera ei de spital si il vad pe doctor cu matusa mea si in copertina alaturata, o alta pacienta, dupa voce parea tanara, cam de o varsta cu mine . Vorbea la telefon, discutiile ei pareau foarte interesante dar nu am vrut sa fiu nesimtita sa trag cu urechea, in primul rand nici nu stiam despre cine se vorbeste –
Caroline – matusa,mesti bine ?
Selena – Ah, Caroline, ca ma bucur sa te vad.. sti foarte frumoasa , ai crescut foarte mult de ultima oara de cand nu te-am mai vazut..
Caroline – Multumesc, dar tu ? Cum esti ? Esti bine ?
Inainte sa apuce sa raspunda ea , doctorul deja rostise cuvintele de care matusa mea se teme cel mai mult. ” Haideti sa facem o radiografie completa sa vedem ce esti rupt sau fisurat. Doamna, daca nu va deranjeaza sa veniti cu dansa ? ” ii spunea bunicii mele, in asa fel am ramas singura in salon cu acea tanara care tot vorbea la telefon . As dori sa ii vad fata , sa vad ce om important al acestui oras se crede dand ordine prin telefon. Ma prefac ca mi-am scapat portofelul pe jos , drept in fata draperiei care desparteau cele 2 paturi ale salonului . Ma aplec sa-l iau si nu reusescmsa o vad cu totul, o secunda din profil ca isi intorce capul spre perete intr-o clipa. Desi o vazusem in acele 2 secunde, fata ei imi parea foarte familiara. Semana cu cineva de care dau aproape mereu si mereu .. o figura cunoscuta mie . In secunda urmatoare, doctorul ei apare si o striga pe nume ” Madlen Donovan ? Tatal tau este aici sa te externeze. ”
Stau soc pentru 2 minute, ” Madlen Donovan ” ? Acesta este numele surorii mele geamane .. cel putin asa mi s-a zis . Poate de aceea ata ei imi este atat de cunoscuta, poate pentru ca este ea . Si tatal ei, adica si tatal meu, nu inteleg. Tatal meu se presupune ca traieste in Europa si are o familie fericita , ce tata are ea ?
In cateva momente in salon isi face aparitia un barbat de circa 40 de ani, cu parul in parti carunt, barbia umpic ascutita si ochii caprui . Se uita in ochii mei si vine la mine, dar de dincolo de draperie se aude ” Tata, tu esti ? ” in acel moment mi-am dat seama ca pe patul celalalt sedea sora mea geamana, iar tatal nostru era chiar in fata mea, cu ochii larg deschisi deabea deabea stiind ce sa scoata pe gura. Sa vorbeasca sau sa taca, sa planga sau saara indiferent , sa ne fac cunostinta mie si lui Madlen sau sa ne lase asa ? Expresia lui de pe fata era un destul de inspaimantatoare, nu credea ca pot fi aici sau ca pot aparea oricand in Charleston . Credea a totul va fi roz si frumos. Uitand de existenta mea . La ora 11 PM el venea sa-si externeze fata din spital , oare atat de rebela sa fie aceasca Madlen ? Deoarece comportsmentul si limbajul ei imi sunt exact opuse mie. In clipa in care vad ca perdeaua se trage usor usor, Madlen vrand sa iasa din acea mica incapere , imediat o iau la fuga fara sa ma uit in spate la el, la tata. Oare ce face ? Ii va spune lui Madlen despre existanta mea ? Sau va reusi sa ne impreuneze lasandu-ne anonime una fata de cealalta ? Cu pasi rapizi incerc sa parasesc spitalul desi nu prea pot din cauza ca o brusca ameteala imi da o stare de lesin instantanee .
Ma trezesc , ma uit in stanga si in dreapta si zaresc un ceas ce indica ora 12AM . Nu imi inchipuiam unde sunt.. eram in siguranta, eram acasa, in patul in care adormisem mai devreme. In patul mamei . Una lenjeria era schimbata si mirosea a cocos, fructul preferat al meu si al mamei. Pernele aveau un specific miros special pentru adormit, a iasomie.. te faceau sa adormi mai repede imaginandu-te intr-un minunat lan de flori deoarece acel miros te ineca intr-un mod placut . Desi o zi a trecut, a doua zi este si mai rea. Mi-am descoperit tatal, si sora mea care chiar exista . Acum ce imi rezerva viitorul in aest loc este numai mana domnului.